Artista Daniela Grapă se remarcă pe plan național și internațional printr-un palmares de premii, nominalizări, expoziții și rezidențe artistice care dovedesc forța sa creatoare și capacitatea de materializare cu succes a ideilor. În căutarea Adevărului prin Artă, Daniela Grapă descoperă și se descoperă, dezvăluind prin tablourile sale o perspectivă unică. Explorând în același timp și textura propriu-zisă a materialelor folosite, artista trece dincolo de cele două dimensiuni ale pânzei, pătrunzând cu delicatețe în spațiul tridimensional, deschizându-se și către natura senzorială a omului.

Noua expoziție a Danielei Grapă găzduită de WIN Gallery aduce în prim-plan o colecție de tablouri de o forță compozițională aparte, care surprind atât prin tematică, cât și prin efectul profund pe care îl exercită asupra privitorului. Ceea ce conferă operelor artistei un magnetism neobișnuit este contrastul puternic între temele abordate și modalitatea subtilă prin care acestea sunt transpuse vizual. Fie că vorbim de lucrări figurative sau non-figurative, Daniela Grapă demonstrează o coerență stilistică ce capătă dimensiuni mistice, învăluind privitorul într-o atmosferă intimă, menită să invite la o profundă introspecție.

Dialogul propus de artistă se înscrie pe două axe valorice: o axă sacră, caracterizată de un interes acordat sferei divinului manifestat în plan uman, dar manifestat și prin viziuni abstracte ale genezei, și o axă identitară, unde sunt vizate ipostaze sensibile care caută să reprezinte multiple momente de căutare interioară sau exterioară. La intersecția celor două axe, Daniela Grapă discută, practic, despre modul în care sinele, în ciuda caracterului său inefabil, se avatarizează în funcție de momentele vieții fiecăruia, căpătând o formă aparentă, evanescentă, dătătoare a unui sens ce se dizolvă rapid. De aici lucrurile se complică, sensul pierzându-se imediat și aruncându-ne, din nou, în angoasa căutării de sine.

Acest proces amplu susține gravitația din jurul tablourilor, ținând privirile captive într-o generare perpetuă de imagini și idei mintale - asocieri libere între noi și vizualul propus. Spre exemplu, seria tablourilor Ascensiune, Pieta, Sărutul 1 și Sărutul 2, păstrează dimensiunea cristică a temelor, dar creează un liant cu mitologia personală a fiecăruia prin natura personală a reprezentării. Abordarea acestor teme se face prin compoziții ce iau în considerare referințe compoziționale celebre, ca Pieta lui Michelangelo, sărutul lui Iuda, spălarea picioarelor sau înălțarea lui Iisus. Lipsa elementelor identitare explicite datorate stilului pictural al Danielei Grapă permite un efect stilistic de identificare între privitor și operă, transpunând-ne automat în narațiunea vizuală propusă.

Efectul descris este parte a unui fenomen natural, spontan, care apare la nivelul receptorului operei de artă. În cadrul său există o reproducere a actului creator a unei opere de artă, lucru care generează la nivel individual o apropiere între operă și individ. Identificarea împreună cu pseudo reproducerea mentală a actului creator ancorează puternic în relația noastră cu operele de artă un sentiment de familiaritate, de regăsire, lucru care satisface nevoia de apartenență, de autodeterminare, dar și autorealizare. Daniela Grapă ne aduce mai aproape de noi, în acest fel, nu prin clasica variantă alegorică parcurgerii pildelor vizuale, ci prin personalizarea tematicilor și universalizarea lor simultană, paradoxal.

Explorând și zona mai abstractă a operelor Danielei Grapă, interesul acesteia pentru subiectul genezei se concretizează în tablouri evocatoare ale turbulențelor momentelor de început ale Creației. Dezagregarea elementelor primordiale redată prin culori învolburate și forme incerte stimulează puternic sugestia, cu efect de inducție asupra fluxului conștiinței noastre care declanșează reverii prin înrâurirea emoțiilor stârnite. Lipsa formei devine necesară în acest context, absența ei conturând tocmai prezența conceptului redat, cum ar fi Eden 1, Începutul lumii, Începutul lumii 2, Eden 2 sau Imago Mundi, Spațiu Metafizic 2, Copacul Vieții și Beginning of the Word.

Având în vedere aceste lucruri, putem observa cum asistăm la două tipuri de „conținut” în opera Danielei Grapă, unul manifest și unul latent, asemănătoare celor prezente la nivelul visului, conform teoriilor lui Sigmund Freud. Conținutul manifest ne plasează într-un zonă expozitivă, discursivă, publică, a operelor, accesibilă la un nivel principal, direct, și care ne atrage tematic și compozițional. Conținutul latent este, însă, cel subliminal care ne invită la explorarea propriilor noastre angoase și/sau percepții asupra lumii, tocmai prin asocierea fie cu ipostaze fragile ale umanității fiecăruia, fie prin redarea unor alegorii sacre, dar într-o manieră schematizată peste care putem transpune propria noastră mitologie. Împreună, ele dau greutate întregii colecții, și o plasează într-o gravitație proprie menită să ducă pe oricine îi trece pragul către o explorare personală, pe coordonate noi, multidimensionale.

Drd. Andrei Fășie