Textura și materialitatea în arta contemporană se referă la calitățile fizice ale suprafeței unei lucrări și la materialele folosite, fiind elemente ce depășesc simpla funcție decorativă. Textura poate fi vizuală sau tactilă, oferind privitorului o impresie de profunzime, mișcare sau chiar provocând o reacție emoțională. De exemplu, în lucrările lui Vincent van Gogh, textura grosieră a vopselei aplicate adaugă o dimensiune energică și emoțională suplimentară, sugerând stări psihologice intense. În arta contemporană, materialitatea devine, de asemenea, un mesaj în sine. Artiști precum Anselm Kiefer folosesc materiale precum plumbul, cenușa sau paiele pentru a exprima teme de memorie și distrugere, creând un dialog între obiect și semnificație. Astfel, materialitatea nu este doar suportul fizic al unei lucrări, ci o extensie directă a mesajului pe care artistul dorește să-l transmită.

Un exemplu în acest sens este reprezentat de arta lui Ion Iancuț, care aduce în sculpturile sale o materialitate aparte prin detaliile sugerate și reliefurile formate. Tensiunile create se formează astfel între fragilitate și forță, dar și la un nivel simbolic între greutatea propriu-zisă a materialelor folosite și formele evocate. Duritatea materialelor, spre exemplu a bronzului, rezonează cu trăirile umane induse. Texturile formate prin prelucrare, tăiere sau șlefuire sugerează și mișcarea, și, simultan, neliniștea. Un efect similar apare și în cazul picturilor sale, care pot avea straturi de vopsea cu grosime variată, înscriindu-l pe Ion Iancuț în tradiția materialității expresive, loc în care materialele devin metafore pentru teme grele ca suferința sau memoria colectivă.

Un caz aparte îl reprezintă Daniela Grapă, multiplu premiată și nominalizată internațional pentru creațiile sale, și cu o prezență de peste 5 ani pe scena artei internaționale. Creațiile Danielei Grapă au o abordare rafinată a texturii, lucrările ei fiind profund introspective și scoțând la iveală emoții complexe. În lucrări precum Imago Mundi sau Stare de spirit, artista explorează subtilitățile culorilor și texturilor, creând un dialog între organic și abstract. Ce surprinde privitorii operelor sale este, de cele mai multe ori, viața proprie pe care textura o capată în ansamblul operelor. Ea ajunge să fie un element narativ, portal către universul său ideatic. ÎnAutoportret,suprafațapicturalăestefragmentatășitexturată,reflectândoposibilă dezordine accentuată de conflictul dintre ordinea liniară și cea fluidă redată cu tușe groase, în culori puternic contrastante. Putem citi în discursul său vizual o frumoasă îmbinare a artei clasice cu cea modernă, relevanța și importanța Danielei Grapa dovedindu-se prin nivelurile multiple de interpretare, ce nu se limitează doar la aspecte convenționale. Artista oferă, așadar, o viziune proprie care atrage asupra ei propriile noastre experiențe inerent subiective, deschizând calea spre un dialog interior complex.

După această scurtă expunere, iata așadar cum textura și materialitatea reprezintă elemente esențiale în arta contemporană, nu doar ca tehnici, ci ca limbaje expresive în sine. Din seria artiștilor WIN Gallery, Ion Iancuț și Daniela Grapă sunt doar două exemple care utilizează în diferite forme aceste elemente compoziționale, depășind vizualul în direcția unei sinestezii emoționale care provoacă aspectele tactile. Este o redefinire a limitelor percepției tradiționale, privitorul fiind invitat la o interacțiune profundă cu operele lor.

Drd. Andrei Fășie