LUMINIȚA FIERRO

WIN Gallery: Venind dintr-un univers al logicii și al sistemelor IT, ce a declanșat apropierea dumneavoastră de artă? Cum s-a transormat contemplarea unei opere în nevoia de a o păstra și de a construi, în timp, o colecție?

Luminița Fierro: Apropierea mea de artă își are originea în copilărie, într-un moment pe care îl păstrez aproape de suflet, cu o claritate remarcabilă. La grădiniță, în fața unei foi albe, am descoperit posibilitatea de a transforma emoția în urmă vizibilă. Acea primă întâlnire cu gestul desenului a funcționat ca o formă de libertate și curiozitate satisfăcută, recunoscută înainte de a putea fi exprimată.Ulterior, în anii școlii generale, cursurile suplimentare de desen și pictură au consolidat această disponibilitate interioară a mea. Sub îndrumarea unei profesoare care a știut să îmbine delicat încurajarea cu rigoarea exercițiului practic, privirea mea a început să se structureze. A fost prima etapă în care am simțit că limbajul vizual nu se reduce la reprezentare, ci devine un mod de a înțelege lumea.

La maturitate, desenul a rămas o practică recurentă, un spațiu afectiv de retragere dar și de protecție. Domeniul în care lucrez în prezent – să-i spunem, la modul general, IT – a intrat în viața mea mai târziu, odată cu facultatea și apoi cu profesia pe care o urmez de 32 de ani. Deși este un teritoriu al logicii, al sistemelor și al preciziei, el nu a „suprascris” niciodată (dacă pot sune așa), nevoia de expresie vizuală. Dimpotrivă, cele două registre au coexistat, fiecare păstrându-și propriul tip de ordine și sensibilitate.

Un rol decisiv în transformarea acestei afinități întrr-o „nevoie” de a colecționa l-a avut apropierea de familia de artiști Neamțu, pe care am avut privilegiul să o cunosc îndeaproape. Prietenia cu Lis, Cela și Costin (odihnească-se în pace!) mi-a deschis nu doar accesul la intimitatea atelierelor lor, ci și o mai bună înțelegere a procesului creator. Din această proximitate vie s-a născut dorința de a păstra lucrări ale lor și de a construi, în etape, o colecție care să reflecte nu doar admirația estetică, ci și legătura umană și spirituală care s-a format în timp.

WIN Gallery: Cum vedeți evoluția artei clasice într-o eră modelată cu ajutorul AI și a tehnicilor digitale? 

Luminița Fierro: Cred că arta clasică nu este amenințată de tehnologie, ci continuă să se așeze în dialog cu ea, așa cum s-a întâmplat în fiecare epocă în care au apărut noi mijloace de expresie. Istoria artei este, în fond, și istoria instrumentelor prin care omul și-a transmis emoțiile, mesajele și viziunea: de la pigmenții naturali și frescă, la gravură, fotografie, video și, astăzi, inteligență artificială.

În era digitală, tehnologia devine un limbaj artistic suplimentar, un teritoriu în care te poți manifesta și altfel, fără a-ți pierde autenticitatea, ba dimpotrivă! Artiștii vor continua, cred, să exploreze aceste instrumente, să le asimileze și să le transforme în forme de expresie capabile să ne surprindă, să ne interogheze și să ne emoționeze în egală măsură.

Arta clasică rămâne un fundament, iar tehnicile digitale pot fi înțelese ca o extensie a dorinței noastre permanente de a crea, de a imagina și de a da formă. 

WIN Gallery: Care sunt artiștii pe care i-ați colecționat până acum și ce fir invizibil îi apropie, dincolo de diferențele de generație, tehnică sau limbaj artistic?  

Luminița Fierro: În colecția mea se regăsesc, înainte de toate, lucrări ale familiei Neamțu. Cele mai numeroase sunt semnate de Lisandru, dar păstrez, de asemenea, câteva lucrări ale Celei și ale lui Costin. Este o familie de artiști față de care am o prețuire profundă. Colecția include și două lucrări semnate de Dorin Nebunu, un artist tânăr din Republica Moldova, pe care l-am descoperit ca pe o voce proaspătă, cu o energie vizuală directă și o autenticitate expresivă care m-au atras imediat.

Firul invizibil care îi apropie, dincolo de diferențele de generație, tehnică sau limbaj artistic, este sinceritatea emoției pe care o transmit. În lucrările lor există o vibrație interioară recognoscibilă, o claritate a gestului și o forță a expresiei care ajung direct la privitor. Sunt opere care nu rămân simple prezențe decorative, ci continuă să genereze relație și revenire.

Pentru mine, acesta este criteriul care unește ceea ce aleg să colecționez: autenticitatea și capacitatea unei lucrări de a rămâne „vie” în timp.

WIN Gallery: Printr-un exercițiu de imaginație, dacă arta nu ar fi existat niciodată în viața dumneavoastră, spre ce altă formă de expresie s-ar fi îndreptat instinctul dumneavoastră de colecționar? 

Luminița Fierro: Dacă arta nu ar fi existat niciodată în viața mea, cred că instinctul meu de colecționar s-ar fi orientat către natură — către plante, flori, arbori, către acele forme vii care modifică energia unui spațiu. Am fost întotdeauna atrasă de arhitectura organică a naturii, de cromatica ei în continuă transformare și de ritmul tăcut prin care o plantă poate introduce viață în propria ta existeță. 

Probabil aș fi construit o colecție vegetală cu aceeași atenție și aceeași emoție cu care am construit colecția de artă: prin descoperire, observație și grijă pentru armonia ansamblului. Natura are, pentru mine, o putere de emoționare comparabilă cu aceea a unei opere de artă; este o altă formă de frumusețe, mai tăcută poate, dar la fel de capabilă să aducă liniște, limpezime și plenitudine.