Cornel Șurlea este un pasionat colecționar de artă, cu un ochi format pentru valoarea estetică și pentru mesajul profund al lucrărilor pe care le alege. În colecția sa se regăsesc piese de o diversitate impresionantă, de la grafică la pictură, fiecare purtând amprenta unui moment unic de creație. Pentru el, arta nu este doar un obiect de colecție, ci o prezență vie, care îi aduce bucurie, reflecție și un sentiment de apartenență la lumea frumosului.

WIN Gallery: Și cum a arătat acest început? 

Cornel Șurlea: După anul 2000, când situația mea materială a început să se stabilizeze, prin multă muncă și efort au venit și primele succese și roade. Atunci mi-am spus că, înainte de orice altceva, trebuie să-mi fac o casă – nu o mașină luxoasă, ci o casă – unde să adun toate lucrurile de suflet care îmi plac. Pentru mine, aceste lucruri înseamnă foarte mult, pentru că suntem înconjurați de frumusețe, dar consider că arta – pictura, grafica – face parte inevitabil din viața unui om care dorește să trăiască într-o zonă de confort spiritual. Și îmi amintesc cum, având niște bani puși deoparte, mergeam prin galerii și descopeream că mă atrag anumite lucruri. 

Într-o zi, întâmplător, m-am întâlnit pe stradă cu Momi, un prieten bun al unui amic de-al meu. I-am spus: „Uite, mie îmi plac doi artiști. Care crezi că e mai important?” Eu nu am fost niciodată interesat de cota unui artist. Nu am cumpărat cu gândul că în cinci sau zece ani valoarea lucrării va crește. Pentru mine a contat mereu doar plăcerea, bucuria de a lua ceva care să-mi dea fericire, care să mă hrănească spiritual. De aceea am ales nu după nume, ci după valoarea intrinsecă a lucrării. Desigur, la început am făcut și multe greșeli. Apoi am început să citesc enorm, am urmat cursuri, inclusiv un curs de management cultural, și am fost student audient la Facultatea de Arte. Eram nelipsit de la vernisaje și, treptat, mi-am dat seama că mă atrage în mod special grafica și gravura. Dacă toți începem cu pictura narativă – peisaje, scene de familie – eu am descoperit că prefer creionul, penița, desenul care ascunde un mesaj și te obligă să-l descifrezi. Asta înseamnă artă pentru mine. 

WIN Gallery: Ce ați simțit în momentul primei achiziții? Cum a fost? 

Cornel Șurlea: Când am venit… am luat două tablouri. Le am și acum, la loc de cinste. În prima fază ești atât de fericit încât, chiar dacă tabloul ar avea un defect, nu-l vezi. Se adună atâta bucurie încât parcă ești orb, ești beat… beat de fericire. Întotdeauna, când veneam acasă, aveam grijă să trec prin fața acestor două tablouri. Le-am poziționat astfel încât, atunci când stăteam într-un fotoliu, să le văd pe amândouă, să le pun în evidență cu o veioză, cu o lampă. Erau ca niște tovarăși. 

Cred că arta are un rol curativ. Cine nu crede că arta vindecă, se înșală. Poate nu mă simțeam foarte bine, poate eram foarte obosit, dar contactul vizual cu aceste două lucrări mă reconforta. A fost, și este, o mare bucurie, o mare fericire. 

Pădurea aurie - Laurențiu Midvichi, ulei pe pânză, 100x120 cm, 2023 

WIN Gallery: Dintre lucrările pe care le aveți, este una la care țineți în mod deosebit? 

Cornel Șurlea: Dintre lucrările pe care le am, există una la care țin în mod deosebit. Este „Madona cu Pruncul” de Andrei Damo. A lucrat mai bine de un an la ea, strat în strat, în stil flamand, apropiat de Caravaggio. Am pus-o în cea mai scumpă ramă de lemn italiană. Degajă o atmosferă aparte, o umanitate extraordinară. Este lucrarea pe care, dacă ar trebui să fug undeva cu una singură sub braț, aș lua-o fără ezitare. 

WIN Gallery: Cum reușiți să integrați arta în viața de zi cu zi, în cotidian? 

Cornel Șurlea: Din când în când, în mansarda unde am și un mic atelier, mai scot din mape câteva lucrări, ca să le mai vâlvoresc. Nu îmi mai permit să cumpăr altele. Sunt pensionar, am o vârstă, am avut și câteva probleme de sănătate. Și, oricum, cred că am destule. 

Nu am lucrări foarte scumpe, nu am nume mari – și știu bine asta – dar consider că dețin multe lucrări valoroase din punct de vedere artistic. Din când în când le mai rearanjez: schimb o ramă, mut o lucrare dintr-un loc în altul, o aduc pe un șevalet și o expun câteva săptămâni. Trec pe lângă ea, stau de vorbă cu ea. 

La fel și cu sculpturile: observ că și Gogu Alifie [n.r.: noua pisică a colecționarului] are anumite gusturi. Doarme mai bine lângă unele lucrări, la geam, în expozeurile unde am adunat multe piese. Și el are preferințe, favoriți. 

Iată că arta e pentru toată lumea. 

WIN Gallery: Ce experiențe sau întâlniri v-au modelat metoda de a colecționa? 

Cornel Șurlea: Îmi aduc aminte că, prin ’96, am trecut printr-o perioadă foarte grea. Așa e viața: m-am trezit dintr-odată fără bani, fără sănătate, fără nimic. Obișnuiam să mă plimb prin oraș și mă opream la galeria de artă Orizont, unde mă uitam în vitrină. 

Era o galerie foarte reușită. Doamna de acolo organiza mici prezentări, iar lucrările expuse parcă îmi dădeau putere, mă făceau să am speranța că o să-mi revin, că lucrurile se vor îndrepta și că va fibine. Stăteam cu orele, ca „prostul”, privind vitrina. La un moment dat, fetele din galerie i-au atras atenția șefei, care a venit la mine și m-a invitat să intru. I-am spus: „Nu, nu… eu vreau doar să le văd.” 

Pentru mine devenise un ritual. La două-trei zile mergeam acolo, mă reîncărcam, priveam lucrările și îmi spuneam: „Când o să-mi revin și o să am bani, o să iau asta, asta și asta.” Printre ele era și un tablou – o Bobotează, realizată în manieră naivă, de un pictor din Tulcea. 

Ușor-ușor, mi-am revenit. Am început din nou treaba, au început să vină și banii. Mai treceam cu mașina prin fața galeriei și mă uitam să văd dacă lucrările sunt tot acolo. Până când a venit momentul să merg să cumpăr. 

Dar încă de pe drum am simțit că ceva nu e în regulă. Și, într-adevăr, când am intrat, tabloul nu mai era. Nici sculptura. În schimb, erau alte câteva lucrări – de Darie Dup și Reka Csapo Dup, dar și de Gheorghe Munteanu din Târgu Mureș – pe care le-am cumpărat și le am și acum. Totuși, am întrebat de tablou. Doamna mi-a spus că fusese cumpărat de cineva de la o companie străină. 

„Nu se poate”, i-am răspuns. „Ăsta e tabloul meu. Sunați-l și spuneți-i că îi dau dublu, triplu, numai să mi-l vândă!” Dar nu s-a putut. 

Am suferit enorm. A fost primul eșec de acest fel și, de atunci, le spun tuturor: ceea ce îți place și poți să cumperi atunci, fă-o! Nu numai în artă, în orice domeniu. Pentru că poate să fie momentul unic și nu te vei mai întâlni niciodată cu șansa aceea. 

A fost o experiență dureroasă, care m-a marcat… dar m-a și ajutat. 

WIN Gallery: Cum ați descoperit pentru prima dată lucrările lui Valentin Tănase? 

Cornel Șurlea: Printr-un prieten comun care a avut o expoziție la Cercul Militar, cred că prin 2009-2010. Acolo am văzut și lucrări de Valentin Tănase, și mi-au plăcut mult! Așa că l-am reținut de atunci. Mai târziu, ne-am cunoscut când mi-a făcut coperta catalogului Peștișorul de Aur. 

Povestea este foarte interesantă. El avea o lucrare pe care am văzut-o și, cu un prilej, la el acasă, la un pahar de vin, i-am spus: „Măi, Valentine, lucrarea asta, uite, o iau eu, dar fă-i, ca și cum… în partea de jos, desenează un peștișor de aur, ca să o pot pune în expoziție, să se potrivească cu tema.” Și el, un om care cred că nu refuză niciodată, a zis „bine” și a făcut-o, iar lucrarea a apărut și pe coperta albumului. 

WIN Gallery: Ce vă atrage cel mai mult la opera lui Valentin Tănase? 

Cornel Șurlea: Cele narative cu tentă suprarealistă. 

Iluzia Realității - Valentin Tănase, 
ulei pe pânză, 130x110 cm, 2021

WIN Gallery: În ce mod lucrările sale rezonează cu propria dumneavoastră viziune asupra artei? 

Cornel Șurlea: Există și câteva opere, nu multe, care nu mă atrag. 

Dar, privind ceea ce face el și raportându-mă la tehnica pe care o alege, are lucrări pe care mi le-aș dori oricând în colecție. Și nu văd cine ar putea să continue pe această linie. Nu cred că vor veni mulți care să meargă pe aceeași direcție. 

Asta se datorează și marii sale puteri de muncă, pentru că este foarte conștiincios și extrem de ordonat. Este, de altfel, și meritul soției! 

Claudia a fost un bun tovarăș și un sprijin de nădejde. Totul este foarte bine organizat și etapizat. Este un om de cuvânt pe care te poți baza.