Arta reprezintă pentru mulți un refugiu. Un loc sigur, un loc care - deși străin - oferă adăpost sufletului în cele mai neobișnuite feluri. Subiectul creației artistice reprezintă, în continuare, o temă de interes pentru multiple domenii de cercetare, și este, totodată, o dimensiune indispensabilă a vieții. Dincolo aceste aspecte profunde, cu implicații atât de personale, arta trebuie înțeleasă și în sensul ei de piață, context în care, de multe ori, cele două extreme pot intra în conflict. Chiar și așa, istoria pieței de artă din România nu este deloc plictisitoare, ci dimpotrivă - plină de surprize.
Printre cei mai importanți și recunoscuți colecționari de artă din România este Baronul Samuel von Brukenthal, guvernator al Transilvaniei și unul dintre cei mai mari colecționari de artă din întregul Imperiu Habsburgic. Mare iubitor de artă, dar și de călătorii, Samuel von Brukenthal a lăsat moștenire colecția sa care este, la momentul actual, Muzeul Brukenthal din Sibiu. Tot aici a avut loc și un eveniment de mare notorietate în epocă, cel mai mare jaf de opere de artă din România comunistă, jaf în care au fost furate opt tablouri: Anton van Dyck - „Moartea Cleopatrei“, Frans van Mieris cel Bătrân - „Bărbat cu pipă la fereastră“, Jorg Breu - „Portret de bărbat“, anonim german - „Bărbat cu haină de blană“, Cristoph Amberger - „Portret de bărbat“, Tiziano Vecello da Cadore - „Ecce homo“, Rosalba Carriera - „Portretul unei tinere femei“ şi - cea mai valoroasă - Maestrul legendei Sfântului Augustin - „Bărbat cu craniu în mână“, evaluate la peste 25 de milioane de dolari.
