Retrospectiva carierei Marinelei Măntescu-Isac, organizată de către WIN Gallery la sfârșitul anului trecut, a adus în atenția publicului o celebrare a decadelor de explorare artistică ale acesteia. Colecția propusă pentru vizionare deschide o perspectivă profundă în opera artistei, traversând genuri de la natură statică la peisaj, portrete sau compoziții complexe. Printr-un limbaj vizual distinctiv, Marinela Măntescu-Isac pătrunde în dualitatea existenței, în jocul dintre trecător și imuabil unde se nasc nuanțele peisajului emoțional al umanității. 

Această căutare perpetuă se dezvoltă și în direcția tensiunii dintre aparență și adevăruri profunde. Operele artistei reflectă, de multe ori, dihotomii precum cea dintre mască și caracter, așa cum putem distinge din seria picturilor Circul. Tematica acestor acte de divertisment, o tematică de tip clasic, în esență, este readusă în atenția publicului demonstrând natura eternă a ideii de performance și a rolurilor pe care fiecare le jucăm contrastând, de multe ori, cu emoțiile ținute în interior. Această preocupare nu este doar un comentariu al identității individuale, ci se poate extinde cu ușurință într-o discuție amplă legată de normele și convențiile sociale, scopul lor și impactul asupra fiecăruia dintre noi. 

Peisajele sale, cum ar fi Toamnă în Thassos, sau Țărm cu maci la Costinești, posedă proprietăți cvasi-senzoriale, vibrații care aduc la viață natura din picturi. Privitorul poate resimți senzația vântului pe pielea sa, sau chiar sunetul frunzelor prin interpretarea vizuală a tușelor dinamice și a armoniilor cromatice. Aceste lucrări trec dincolo de reprezentare prin efectul produs, evocând experiențe imersive în care timpul și spațiul ilustrat se deschid pentru a fi (re)trăite. 

În ceea ce privește compozițiile cu natură statică, atât în tablouri ca Natură statică cu crini, pendulă și scoică, dar și în Natură statică cu crizanteme și gutui, este evidențiată abilitatea artistei de a transforma obiecte uzuale în teme meditative. Picturile de acest fel nu constituie doar aranjamente estetice, ci mai degrabă explorări simbolice ale temporalității, frumuseții și chiar decăderii. Prin tehnica sa, Marinela Măntescu-Isac trece mai departe de aspectele fizice ale obiectelor prin redarea acestora în armonii tonale. 

Virtuozitatea tehnică a artistei reiese din multiple opere ale sale. Tușele îndrăznețe și paleta vibrantă creează mișcare și dau impresia de vitalitate, tablourile sale fiind astfel opere animate. Așa cum observă și criticul de artă Doina Păuleanu, tușele Marinelei Măntescu-Isac de multe ori par că ies din limitele tabloului însuși, sugerând o continuare infinită a operelor, dincolo de marginile fizice ale acestuia. 

În aceeași notă, aspectele ce țin de utilizarea culorii sunt demne de menționat. Fie că vorbim de peisaje ca Delta, sau naturi statice ca Obiecte turcești, armoniile cromatice utilizate elevează subiectele de la nivelul reprezentărilor la cel al abstractizării poetice. Culorile nu sunt folosite doar în scop descriptiv, ci participativ, modelând tonul emoțional și narativ al structurilor fiecărei picturi. 

În unele opere, cum ar fi Nocturnă, artista recurge la o paletă mai temperată, care evocă introspecție și mister. În acest caz, culorile acrilice au o luminozitate care contrastează cu subtonurile întunecate ale compoziției. Interacțiunea dintre lumină și umbră reflectă în continuare interesul său în ceea ce privește dualitățile, cum ar fi cele între realitate și vis, sau clar și ambiguu. 

Corneliu Ostahie observă, de asemenea, că operele Marinelei Măntescu-Isac nu sunt exerciții estetice, ci chiar filosofii vizuale care supun privitorul la o reconsiderare în ceea ce privește perceperea realității. De exemplu, în Toamnă în Târgu Jiu - Compoziție florală, elementele familiare sunt transformate în gesturi simbolice care invită la contemplație pe teme cum ar fi schimbarea sau memoria, amintirile. 

Putem spune astfel cu ușurință că retrospectiva artistei Marinela Măntescu-Isac, din cadrul WIN Gallery, este mai mult decât o expoziție, este o invitație într-o călătorie în peisajul emoțiilor umane, al emoțiilor și al imaginației. Picturile sale nu sunt imagini statice, ci dialoguri vii între artist și privitor, între tradiție și inovație, între vis și realitate. Prin cunoașterea profundă a formei, culorii și simbolurilor, artista ne amintește că arta nu este doar despre reprezentare, ci despre transformare. Fiecare pictură se deschide ca un spațiu unde efemerul întâlnește eternul - testament al unui crez cartezian reînnoit: „Pictez - deci exist”. Retrospectiva este, așadar, o celebrare atât a realizărilor din trecut, cât și un far al explorărilor viitoare ale potențialului transformator al artei. 

Drd. Andrei Fășie