Tensiunea dintre dogmă și libertate

Interviurile WIN Gallery promovează arta nu doar ca formă estetică, ci și ca mod de comunicare universal, conectând idei, oameni și culturi, transformând arta contemporană din România într-un veritabil catalizator social și cultural.

Liviu Șoptelea aparține unei generații de artiști care și-a construit parcursul profesional la intersecția dintre vocație, rigoare academică și implicare constantă în viața culturală. Formarea sa universitară s-a conturat în domeniul artelor vizuale la Universitatea „Ovidius” din Constanța, unde a absolvit Facultatea de Arte, specializarea Pedagogia Artelor Plastice și Decorative, devenind licențiat în arte vizuale în anul 2011. Ulterior, și-a aprofundat competențele printr-un masterat în conservare-restaurare, obținut în 2013 la Universitatea „George Enescu” din Iași, în cadrul Facultății de Arte Vizuale. Implicat activ în mediul artistic încă din anii ’90, artistul are peste 80 de participări la expoziții personale și de grup, saloane, anuale și contribuie constant la dinamizarea scenei artistice locale și naționale.

Cu întrebări deliberat construite ca un exercițiu de dezvăluire, ce punctează, incomod și revelator, tensiunea dintre dogmă și libertate, interviul de față își propune să sondeze simultan omul din spatele artistului Liviu Șoptelea și spiritualul din spatele operei sale.

Artistul Liviu Șoptelea în atelier

WIN Gallery: Care este prima amintire din copilărie care v-a făcut să realizați că vedeți lumea „altfel” decât ceilalți?

Liviu Șoptelea: Cred că aveam cam 12 ani când am rezolvat la modelaj o temă muzicală total diferit față de colegii mei. Toți au modelat scene cu instrumente clasice, (pian sau vioară), și eu am rezolvat o compoziție cu un țambalist.

WIN Gallery: Ați avut parte de susținere sau de opoziție în anii de formare ca artist? Cine v-a fost alături și a încercat să vă modeleze cariera?

Liviu Șoptelea: Nu pot spune că am avut susținere sau opoziție din partea părinților. Am fost lăsat să merg pe drumul pe care l-am ales. Profesorul meu de modelaj, sculptorul Eugen Cubassa, mi-a inoculat microbul „plastic”. Apoi a fost multă muncă sub îndrumarea unor diferiți profesori.

WIN Gallery: Când ați simțit prima dată că pictura nu mai este doar vocație, ci destin?

Liviu Șoptelea: Pe la 13 ani am avut de ales între fotbal și arte și am ales pictura, înțelegând ca mă va călăuzi toată viața. Nu pot spune totuși că a fost un moment zero când am realizat că pictura e un destin. Totul s-a întâmplat urcând treaptă cu treaptă.

artistul-liviu-soptelea-in-plin-proces-de-creatie

Artistul Liviu Șoptelea în plin proces de creație

WIN Gallery: Credeți că publicul românesc este pregătit să privească arta religioasă dincolo de clișeu și tradiție?

Liviu Șoptelea: Cred că publicului îi plac lucrările făcute cu sinceritate și credință. El privește cu înțelegere și dragoste arta cu tentă religioasă, atâta timp cât ea izvorăște natural, într-un chip dezinteresat.

WIN Gallery: În multe dintre lucrările dvs., sacrul nu este liniștitor, ci mai degrabă tensionat. Este credința o formă de mângâiere sau un punct de pornire al unui conflict interior permanent?

Liviu Șoptelea: În credința noastră avem mereu conflicte între bine și rău. E o tensiune care se răsfrânge în pictură prin contraste cromatice puternice, e o luptă pentru viață. Credința e o mărturie vie a bunătății lui Dumnezeu și o mărturisire a iubirii față de semeni.

„Gânduri către înger” de Liviu Șoptelea

WIN Gallery: Ați pictat vreodată un înger care să vă sperie ? Dacă da, ce s-a ascuns în spatele acelei picturi?

Liviu Șoptelea: În timpul unei ședințe am schițat un înger cu roți. Vecinul întreabă: „unde ai vazut înger cu roți?”...i-am răspuns tot cu o întrebare: „da' tu unde n-ai văzut?”... Nu e de speriat !...E vorba de văzutul-nevăzut, de taină !

WIN Gallery: Îngerii dvs. nu par să fie mesageri docili, ci entități aproape neliniștitoare. Sunt ei protectori, martori sau judecători?

Liviu Șoptelea: Îngerii din lucrările mele sunt oamenii din jurul nostru. Sunt „îngeri urbani sau îngeri din era covidiană”. Sunt poeți, pictori, prieteni și vecini. În reprezentările mele îngerii suntem noi. Tu pentru mine, eu pentru altul și tot așa. Cred că dacă am putea să ne vedem îngerii păzitori ne-am îngrozi sau am muri de bucurie. Deci sunt martori protectori.

„Aici și dincolo” de Liviu Șoptelea

WIN Gallery: Ați avut vreodată tentația de a vă nega propria intenție artistică din teama de a nu suprima „cuvântul” lui Dumnezeu în creația dvs.?

Liviu Șoptelea: Cred că fiecare artist a avut momente de teamă, de îndoială sau de neputință. Dar orizontul cunoașterii îl lărgești suind pe verticală. Efortul de a te autodepăși e un urcuș moral, spiritual, ce se vede în lucrul tău.

WIN Gallery: Ați abandonat vreodată credința în dvs. ca artist? Ce v-a făcut să reveniți?

Liviu Șoptelea: După cum am spus, cred că am avut cu toții momente de îndoială sau teamă. Eu personal am avut momente „critice”. Îmi amintesc că la un moment dat, după ce am văzut CAPRICIILE lui Goya, n-am întrebat: „eu ce am de făcut ?” A fost un moment când auto-analiza a durat vreo două săptămâni... când mi-am adus argumente pro și contra chemării. Neputând trăi fără lucru, mă mulțumesc cu ce am aici și acum pe pământ.

WIN Gallery: Roșul intens din lucrările semnate Liviu Șoptelea trimite inevitabil la sânge, sacrificiu, martiriu. Este un roșu al credinței sau un roșu al sentimentului ancestral de vină?

Liviu Șoptelea: Roșul înseamnă viață, tensiune, mișcare. E un roșu al credinței la care s-a ajuns prin sacrificiu.

„Alt strigăt” de Liviu Șoptelea

WIN Gallery: V-ați simțit vreodată apăsat de ideea „rescrierii” iconografiei religioase într-o manieră personală, subiectivă?

Liviu Șoptelea: În compozițiile mele nu respect un canon. Sunt compoziții libere, închise sau deschise, de inspirație creștină și influențe din viața cotidiană, cu bune și cu rele. Cât despre „rescrierea” iconografiei nici nu poate fi vorba.

WIN Gallery: Unde se termină rugăciunea și unde începe pictura, în procesul dvs. de creație?

Liviu Șoptelea: Cred că și pictura e un mod de rugăciune, de mărturisire și pocăință pe care o împărtășesc aproapelui... îngerului păzitor și este transmisă către judecata milostivă ce o face Dumnezeu.

WIN Gallery: Cine este Liviu Șoptelea atunci când nu pictează? Ce rămâne după ce culorile încep să se usuce pe pânză?

Liviu Șoptelea: Când nu pictez, sau nu mă ocup de conservarea lucrărilor de la Muzeul Botoșani, sunt un tip domestic care găteste, citește, merge la teatru sau la cinema ori stă la o șuetă cu prietenii.

Interviurile WIN Gallery - portret de artist Liviu Șoptelea

Fii la curent cu ultimele noutăți