Noua expoziție a WIN Gallery se află sub imperiul conceptual al Fructului Cunoașterii, pe care suntem invitați cu toții să îl descoperim alături de alte simboluri, idei și concepte în operele Marijanei și ale lui Relu Bițulescu. Expoziția vernisată pe 5 iunie 2025 aduce în atenția publicului ideea de cunoaștere prin artă, implicit prin operele celor doi artiști, reputați creatori autohtoni în multiple medii, premiați național și internațional și care contribuie activ la menținerea creației artistice la un nivel înalt. În spiritul lor caracteristic, un spirit rafinat, elegant, care abordează teme universale variate, dar mereu într-o notă personală care face apel la satiră pentru a scoate în evidență tocmai esența operelor, Marijana și Relu întrețin dialogul dintre tradiție și contemporaneitate, între simbol și experiment. 

Misterul ce rodește în tăcere

Pentru WIN Gallery colecția Fructul Cunoașterii s-a dezvoltat natural, urmând expoziției Mister în floare, de această dată, însă, propunerea galeriei fiind aceea de a accesa, cu curiozitate, universul creativ și enciclopedic al celor doi artiști. 

Plecând chiar de la opera intitulată Fructul Cunoașterii, a lui Relu Bițulescu, expoziția se deschide prin accesarea mitului adamic, dar într-o cheie ludică și care stârnește curiozitatea. Acest fruct este reprezentat de un măr, însă ce surprinde este, în primul rând, faptul că acesta a fost consumat până la cotor, iar în al doilea rând, faptul că interiorul mărului este compus din texte. O metaforă vizuală perfectă pentru ideea de fruct-al-cunoașterii, pusă într-o lumină satirică tocmai prin aspectul de fruct consumat cu poftă, pe de-a întregul. Cu câtă poftă au mâncat Adam și Eva din fructul oprit, asta nu vom ști niciodată, singura certitudine rămânând Căderea. Discursul pe care îl construiesc artiștii are în vedere cunoașterea prin artă, Marijana și Relu parcurgând nu doar teme biblice în operele expuse, compozițiile lor fiind explorări de spații și perioade de la bizantin la egiptean, de la fanarioți la curtea regilor Spaniei sau chiar miturile grecești. 

În tăcere, în liniște, cei doi artiști prezintă similarități mai ales în ceea ce privește creativitatea cu care utilizează materiale neconvenționale. Marijana compune cu ajutorul firelor textile tapiserii, dar depășește granițele acestui mediu prin colajele în care încorporează și alte materiale, un astfel de exemplu fiind opera Orașul Suprapopulat.

Lucrarea rămâne încadrată în imaginarul artistei prin elementele aurii, de fundal, regăsite și în ciclul Migrație Culturală, de această dată registrul inferior al lucrării redând tocmai 

„suprapopularea”. La Relu, tripticul de Beizadele include elemente metalice surprinzătoare, cum sunt tablele decupate de artist pentru a forma nu doar partea vestimentară a celor 3 personaje, ci și suprafața picturală a portretelor a două dintre figuri. Mai mult, unul dintre cei 3 bărbați are o coroană pe care sunt bătute monede reale, aspectul acestui triptic fiind unul care redă extrem de fidel ideea conceptuală de bază a operei: forme fără fond, personaje de tablă, lipsite de caracter, aflate sub imperiul unei nefondate avuții. 

Anatomia Fructului Cunoașterii   

În întreaga colecție regăsim fructul oprit, în diferite compoziții, fie explicit, fie implicit. În operele Suspiciunea lui Adam, Tentația sau Ana are mere, mărul este vizibil, în primele două el strângând în interiorul său potențialul întregii istorii, a tot ce a urmat, de fapt, până astăzi. În mărul figurat între Adam și Eva stă inclusiv povestea acestei expoziții, pluralitatea sensurilor înconjurându-ne la fel cum fructele o înconjoară pe Ana în cel de-al treilea tablou. 

În mod explicit, celelalte opere conțin și ele semințele acestor piste de interpretare, în special colajul Cina cea de taină, în care Relu Bițulescu pune pe masa lui Iisus și a apostolilor un bol tapițat cu texte, plin cu litere de tipografie. Lemnul predomină, lingurile fiind așezate concentric în mod egal - cu excepția uneia, care este mai în față. Tocmai această poziție ușor diferită trădează identitatea posesorului lingurii, și ne amintește de trădare, și implicit, de momentul ulterior al iertării păcatelor. Lingura lui Iuda este la fel ca a celorlalți din orice punct de vedere, lucru care subliniază tocmai faptul că în noi înșine stă puterea mântuirii sau a trădării. Gestul, poziția sa, sunt singurele care diferă și care îl înscriu într-o direcție diferită. 

Aceste contraste creative predomină în operele artiștilor, așa cum vedem și în tapiseria Infanta cu câinele, a Marijanei, unde infanta Maria Teresa a Spaniei apare alături de un câine. Printr-un fundal care îmbină într-un colaj elemente vegetale elegante și linii curbe, tapiseria rămâne misterioasă prin compoziția sa, inclusiv rochia infantei fiind compusă din multiple părți diferite. Artista aduce un tribut lui Velasquez, de la care preia tematica și pe care o prelucrează prin materialul textil executat în tehnică haute lisse într-o compoziție nouă, unde câinele poate fi o trimitere și la celebrul tablou Las Meninas. Simbol al loialității și fidelității, câinele din celebrul tablou spaniol își menține rolul protector și astăzi, apărând de această dată lângă Maria Teresa, sora de tată a Margaretei Teresa. 

Călătorie printre semnele unei lumi nevăzute

Această călătorie la care ne invită Marijana și Relu Bițulescu este foarte bine încadrată în peisajul contemporan, revizitarea miturilor și temelor clasice în această cheie neconvențională fiind de actualitate. 

Artiștii redau aspecte de fond prin jocuri formale, prin suprapuneri neașteptate, așa cum vedem și în tabloul Aroganța Evei, unde scindarea produsă de decizia sa de a-l tenta pe Adam este vizibilă în tablou prin dunga roșie care îi separă. În cazul Bunei Vestiri a Marijanei, scena biblică de o deosebită frumusețe este sugerată de figurația lipsită de detalii, dar care încapsulează esența momentului în care Arhanghelul Gavril o anunță pe Fecioara Maria de sarcina sa. Păstrând poziționarea descrisă de Biblie și regăsită și în canoanele bisericești, autoarea folosește cromatica și schematizarea pentru a se apropia de o ilustrare care, probabil, ar fi fost pe gustul lui Dante, tocmai pentru că nu vine să supra-explice, sau să supra-reprezinte Divinul - ci să redea prin esențial, prin simțuri, printr-un intuitiv vizual sugerat. 

Drumul ne este dus în multe registre, codrii lui Relu fiind și ei de poveste, desprinse din basme în care Pădurea de aur și Pădurea de argint pot exista. Artistul folosește în compoziția operelor care abordează teme sau titluri silvice bețișoare de lemn, lucru care face tocmai trimiterea din spațiul nostru real către cel imaginat de autor. Așa cum face și în Redivivus, unde speranța unui nou început, al renașterii, se citește în crengile înflorite ce vin din partea dreaptă a tabloului. 

Astfel, prin limbajul lor vizual bogat și subtil, Marijana și Relu Bițulescu ne invită să pășim într-un univers al semnelor și simbolurilor, acolo unde văzutul și nevăzutul se împletesc într-un dialog permanent. Călătoria printre aceste semne devine o experiență a descoperirii, în care fiecare privitor poate să-și croiască propriul drum către sensuri profunde, personale și colective. În acest spațiu al lumii nevăzute, arta devine o punte esențială între real și imaginar, între mit și contemporaneitate, oferindu-ne fructul cunoașterii ce așteaptă să fie consumat. 

În final, „Fructul Cunoașterii” nu este doar un concept sau un simbol, ci o invitație la explorare și la deschidere. La WIN Gallery, această invitație prinde viață prin creațiile Marijanei și ale lui Relu Bițulescu, care ne provoacă să privim dincolo de suprafață, să descifrăm semnele și să pătrundem esența a ceea ce înseamnă să cunoști. Expoziția lor devine astfel un spațiu al dialogului dintre trecut și prezent, dintre mit și realitate, în care fiecare privitor este chemat să-și găsească propriul fruct al înțelegerii. Este un apel la curiozitate, la reflecție și la înțelegerea faptului că adevărata cunoaștere nu se obține prin supunere, ci prin asumarea libertății de a cerceta, interpreta și transforma lumea în care trăim. 

Adevărata cunoaștere nu e un punct de sosire, ci un fruct care se maturizează mereu în și prin întrebări. 

Drd. Andrei Fășie