Fracturi abstracte în pictura lui Horia Roșca

Ultima expoziție găzduită de WIN Gallery l-a adus în prim-plan pe Horia Roșca, un pictor român stabilit în Germania din 1983. Cu numeroase participări internaționale și expoziții de renume mondial, în locații cum ar fi Moscova, Gand, Nisa sau Duisburg, H. Roșca invită colecționarii să exploreze tematica detaliului într-o formă aproape cultică, evidențiată în lucrările prezentate în cadrul evenimentului „Cultul Detaliului”.

Artistul abordează o gamă variată de subiecte, de la scene cotidiene aparent simple, până la teme cu o încărcătură semantică profundă, cum ar fi tabloul „Atelier cu Crist”. Această diversitate tematică susține, din interiorul imaginarului său, cultul detaliului, care devine un punct de legătură cu o preocupare anterioară a artistului, evidentă în expoziția "Horror Vacui" de la Langenfeld am Rhein. Privind operele sale, observăm cum detaliul devine un element salvator, un resort artistic esențial, fără de care compozițiile ar rămâne într-o suspensie formală nestructurată.

Horia Roșca, ATELIER CU CRIST, ulei / pânză, 100x150 cm, 2001

Horia Roșca, FERESTRELE ATELIERULUI VARA, ulei / pânză, 180x160 cm, 1994

Echilibrul dinamic dintre identitate și abstractizare

Un alt aspect remarcabil în compozițiile sale este serialitatea, care evidențiază atenția deosebită a artistului pentru elementele care transformă un cadru. Acest aspect este vizibil în cele două picturi ale „ferestrelor atelierului”, surprinse atât vara, cât și toamna, dar și în tabloul „Ipostaze”, unde silueta unui bărbat este pictată de trei ori, în trei ipostaze distincte. În tabloul „Jazz”, vedem cum dezintegrarea formală a celor patru membri ai formației îi reduce la elemente simple, asemănător stilului lui Kandinsky, care nu mai sunt recognoscibile decât prin schițele instrumentelor la care cântă. Această asociere amplifică importanța instrumentelor, aducând în echilibru atât rolul instrumentului, cât și pe cel al interpretului, rezultând o nouă identitate vizuală obținută prin detaliu.

IPOSTAZE, ulei / pânză, 150x130 cm, 2011

JAZZ, ulei / pânză, 200x50 cm, 1998

horia-rosca-muzicanti-de-strada-win-gallery

MUZICANȚI DE STRADĂ, ulei / pânză, 150x100 cm, 2000

Interesul pentru procedeul de dezintegrare a figurii sau a subiectului pictat este evident nu doar în stilul picturilor, ci și în mod direct în tabloul „Anamorfoză”. Anamorfoza, ca procedeu optic, creează imagini deformate, uneori grotesc, care provoacă privitorul să găsească unghiul corect pentru a descifra imaginea. În cazul lui Horia Roșca, însă, rezultatul final nu este unul clar definit, ci menține un joc de lumini, umbre și culori care accentuează procesul anamorfozei în sine. Prin acest efect „meta”, artistul fragmentează efectul stilistic în timp real și cartografiază, asemenea lucrărilor „Continente I”, „Continente II” și „Hartă și teritoriu”, un teritoriu cromatic pe care îl delimitează și îl cucerește din interior, lăsându-ne să observăm urmele acestui proces.

horia-rosca-harta-si-teritoriu-win-gallery

HARTĂ ȘI TERITORIU, ulei / pânză, 60x70 cm, 2018

ANAMORFOZĂ, ulei / pânză, 80x80 cm, 2010

CONTINENTE I, ulei / pânză, 60x60 cm, 2020

Dinamici sinestetice, influențe compoziționale și tematice

Dacă în perioada albastră Picasso înfățișa un chitarist care nu se dezintegra încă în stilul său cubist consacrat, Horia Roșca ne oferă un saxofonist dinamic, redat printr-o paletă de culori reci, cu contururi schițate în negru. Culorile curg liber, fără a fi strict delimitate, iar efectul dinamic creează o ușoară impresie sonoră în mintea privitorului, generată de sinestezie. Tematic, în picturile sale predomină o atmosferă inspirată de Hopper; tabloul „După-amiază” oglindește „Morning Sun” al artistului american. Într-o stare de echilibru, statică și introspectivă, vizibilă și în pictura „Pauză”, Roșca explorează stări profund umane, fracturând contururile personajelor și mediul înconjurător într-un amalgam abstract.

SAXOFON, ulei / pânză, 60x60 cm, 2020

Picasso, The Old Guitarist, ulei pe pânză, 1903

DUPĂ-AMIAZĂ, ulei / pânză, 60x60 cm, 2003

Hopper, Morning Sun, ulei pe pânză, 1952

Vedem astfel că Horia Roșca reușește să creeze un dialog profund între detaliu și ansamblu, între fragmentare și unitate. Prin intermediul unei palete stilistice bogate și a unei tehnici ce îmbină serialitatea cu dezintegrarea formală, artistul conturează o viziune în care fiecare element își găsește sensul doar prin interacțiunea sa cu celelalte părți ale compoziției. Astfel, lucrările sale nu sunt doar simple reprezentări, ci invitații la explorare și interpretare, unde privitorul este provocat să descifreze și să mediteze asupra complexității lumii vizuale propuse de Roșca. „Cultul Detaliului” nu este doar o tematică, ci un principiu estetic și filozofic ce guvernează întregul său demers artistic, oferind o nouă perspectivă asupra relației dintre fragment și întreg, dintre ceea ce este vizibil și ceea ce rămâne ascuns în textura picturală.

Drd. Andrei Fășie